tanatic

TANÁTIC, -Ă, tanatici, -ce, adj. (Livr.) Referitor la moarte, de moarte. – Din fr. thanatique.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TANÁTI//C ~că (~ci, ~ce) rar Care ţine de moarte; propriu morţii. /<fr. thanatique, gr. thanatikos
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TANÁTIC, -Ă adj. (Liv.) Referitor la moarte; de moarte, specific morţii. [Cf. fr. thanatique, it. tanatico < gr. thanatikos].
(Dicţionar de neologisme)

TANÁTIC, -Ă adj. referitor la moarte, specific morţii. (< fr. thanatique)
(Marele dicţionar de neologisme)

tanátic adj. m., pl. tanátici; f. sg. tanátică, pl. tanátice
(Dicţionar ortografic al limbii române)