tandrețe

TANDRÉŢĂ s.f. v. tandreţe.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TANDRÉŢE s.f. Afecţiune plină de duioşie, de delicateţe, de gingăşie. [Var.: tandréţă s.f.] – Din fr. tendresse.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TANDRÉŢE f. 1) Atitudine plină de gingăşie, fineţe şi delicateţe faţă de cineva; drăgălăşenie. 2) Caracter tandru. [G.-D. tandreţii; Sil. tan-dre-] /<fr. tendresse
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TANDRÉŢĂ s.f. v. tandreţe.
(Dicţionar de neologisme)

TANDRÉŢE s.f. Dragoste plină de delicateţe, de duioşie, de gingăşie. [Var. tandreţă s.f. / < fr. tendresse].
(Dicţionar de neologisme)

TANDRÉŢE s. f. afecţiune plină de delicateţe, de duioşie, de gingăşie. (< fr. tandresse)
(Marele dicţionar de neologisme)

tandréţe s. f., art. tandréţea, g.-d. art. tandréţei
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
TANDRÉŢE s. gingăşie. (~ lui am simţit-o cu emoţie.)
(Dicţionar de sinonime)

---

Antonime:
Tandreţe ≠ cruzime
(Dicţionar de antonime)