tandru

TÁNDRU, -Ă, tandri, -e, adj. Care manifestă sau denotă tandreţe, plin de duioşie, de gingăşie, de delicateţe, de sensibilitate; drăgăstos. – Din fr. tendre.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TÁNDR//U ~ă (~i, ~e) (despre persoane sau despre manifestările lor) Care vădeşte atenţie şi duioşie; plin de duioşie şi gingăşie. Privire ~ă. [Sil. tan-dru] /<fr. tendre
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

tándru (-ră), adj. – Afectuos. Fr. tendre. – Der. tandreţe, s.f., din fr. tendresse.
(Dicţionarul etimologic român)

TÁNDRU, -Ă adj. Plin de afecţiune, duios, gingaş. [< fr. tendre].
(Dicţionar de neologisme)

TÁNDRU, -Ă adj. care manifestă sau denotă tandreţe; duios, gingaş. (< fr. tandre)
(Marele dicţionar de neologisme)

tándru adj. m., pl. tándri; f. sg. tándră, pl. tándre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
TÁNDRU adj. 1. v. afectuos. 2. v. drăgăstos.
(Dicţionar de sinonime)