tangențial

TANGENŢIÁL, -Ă, tangenţiali, -e, adj. Privitor la tangentă; care este asemănător cu o tangentă. ♦ Fig. (Adesea adverbial) Atins în treacăt; p. ext. indirect, printre altele. [Pr.: -ţi-al] – Din fr. tangentiel.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TANGENŢIÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care este caracteristic pentru tangente; de tangentă. 2) şi adverbial fig. Care se produce absolut întâmplător, fără o pregătire prealabilă specială; în treacăt. [Sil. -ţi-al] /<fr. tangentiel
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TANGENŢIÁL, -Ă adj. Referitor la tangentă; care este tangent. ♦ (Fig.; şi adv.) În treacăt, printre altele. [Cf. fr. tangentiel].
(Dicţionar de neologisme)

TANGENŢIÁL, -Ă adj. 1. care este tangent; referitor la tangenţă. o acceleraţie ~ă = proiecţie a acceleraţiei pe o tangentă la traiectorie; forţă ~ă = forţă dirijată pe tangenta la o curbă. 2. (fig.; şi adv.) în treacăt, printre altele. (< fr. tangentiel)
(Marele dicţionar de neologisme)

tangenţiál adj. m. (sil. -ţi-al), pl. tangenţiáli; f. sg. tangenţiálă, pl. tangenţiále
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
TANGENŢIÁL adv. v. razant.
(Dicţionar de sinonime)