TÂNT, -Ă adj. v. tont.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TÁNTI s.f. invar. Mătuşă. ♦ (Fam.) Termen de adresare, în mediul urban, faţă de o femeie mai în vârstă. – Din fr. tante.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TÁNTI f. 1) (şi cuvânt de adresare) Soră (sau vară) a unuia dintre părinţi, considerată în raport cu copiii acestora; mătuşă. 2) (şi cuvânt de adresare respectuoasă) Femeie mai în vârstă. [G.-D. lui tanti] /<fr. tante, germ. Tante
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
tánti s.f. – 1. Mătuşă. – 2. (Arg.) Munte-de-pietate. – 3. (Arg.) Codoaşă. Fr. tante, prin intermediul germ. Tante.
(Dicţionarul etimologic român)
TÁNTI s. f. inv. 1. soră a tatălui sau a mamei; mătuşă. 2. soţia unchiului. (< germ. Tante, fr. tante)
(Marele dicţionar de neologisme)
a cânta în corul lui tanti Milica expr. (intl., înv.) a fi informatorul miliţiei. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
tánti s. f. invar., g.-d. art. (al) lui tánti
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
TÁNTI s. invar. v. mătuşă.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TÁNTI s.f. invar. Mătuşă. ♦ (Fam.) Termen de adresare, în mediul urban, faţă de o femeie mai în vârstă. – Din fr. tante.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
tánti s.f. – 1. Mătuşă. – 2. (Arg.) Munte-de-pietate. – 3. (Arg.) Codoaşă. Fr. tante, prin intermediul germ. Tante.
(Dicţionarul etimologic român)
TÁNTI s. f. inv. 1. soră a tatălui sau a mamei; mătuşă. 2. soţia unchiului. (< germ. Tante, fr. tante)
(Marele dicţionar de neologisme)
a cânta în corul lui tanti Milica expr. (intl., înv.) a fi informatorul miliţiei. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
tánti s. f. invar., g.-d. art. (al) lui tánti
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
TÁNTI s. invar. v. mătuşă.
(Dicţionar de sinonime)