tapotare

TAPOTÁ, tapotez, vb. I. Tranz. A bate uşor ţesuturile cu palma, pentru masaj. – Din fr. tapoter.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TAPOTÁRE, tapotări, s.f. Acţiunea de a tapota şi rezultatul ei. – V. tapota.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TAPOTÁ vb. I. tr. A bate uşor ţesuturile cu palma, pentru masaj. [< fr. tapoter].
(Dicţionar de neologisme)

TAPOTÁRE s.f. Acţiunea de a tapota. ♦ Metodă de masaj constând în baterea uşoară cu palma a ţesuturilor; tapotament. [< tapota].
(Dicţionar de neologisme)

TAPOTÁ vb. tr. a bate uşor, rapid şi ritmic ţesuturile cu palma, ca tratament prin masaj. (< fr. tapoter)
(Marele dicţionar de neologisme)

tapotá vb., ind. prez. 1 sg. tapotéz, 3 sg. şi. pl. tapoteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

tapotáre s. f., g.-d. art. tapotării; pl. tapotări
(Dicţionar ortografic al limbii române)