TÁPĂ, tape, s.f. Scobitură, tăietură care se face la capătul lemnelor de construcţie pentru a le putea îmbina unele cu altele. ♦ Tăietură care rămâne în trunchiul unui copac când tăietorul loveşte cu toporul o dată pieziş şi altă dată orizontal. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TAPÁ, tapez, vb. I. 1. Tranz. (Fam.) A obţine de la cineva bani cu titlu de împrumut, dar fără intenţia de a-i restitui. 2. Tranz. şi refl. A (se) pieptăna în aşa fel, încât să poată da părului o formă înaltă, înfoiată. – Din fr. taper.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A TAP//Á ~éz tranz. 1) (butoane, clape, claviaturi) A bate cu degetele (producând zgomot). 2) (părul) A pieptăna de la vârf spre rădăcină (pentru a înfoia, dând o formă anumită). 3) (persoane) A stoarce de bani (sub pretext de împrumut). /<fr. taper
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
tapá (-péz, -át), vb. – A obţine bani sub formă de împrumut cu intenţia de a nu-i înapoia. Fr. taper.
(Dicţionarul etimologic român)
TÁPĂ s.f. 1. (Mar.; tehn.) Capac cu care se acoperă o deschizătură, gura unui tun. 2. Tăietură făcută la baza arborilor pentru a le orienta direcţia de cădere la tăiere. ♦ Scobitură la capătul elementelor de construcţie din lemn, făcută pentru a le putea îmbina. [< fr. tape].
(Dicţionar de neologisme)
TAPÁ vb. I. tr. (Franţuzism) 1. A bate la maşina de scris, a lovi clapele de la pian etc. 2. tr., refl. A(-şi) aranja într-un anumit fel părul. 3. tr. (Argotic) A împrumuta, a lua de la cineva bani (prin vicleşug, prin insistenţe). [< fr. taper].
(Dicţionar de neologisme)
TÁPĂ s. f. 1. (mar.; tehn.) capac cu care se acoperă o deschizătură, gura unui tun. 2. tăietură la baza arborilor pentru a le orienta direcţia de cădere la tăiere. 3. scobitură la capătul elementelor de construcţie din lemn, pentru a le putea îmbina. (< fr. tape)
(Marele dicţionar de neologisme)
TAPÁ vb. I. tr. (fam.) a împrumuta, a lua de la cineva bani (prin vicleşug, prin insistenţe), fără intenţia de a-i restitui. II. intr. a bate la maşina de scris, a lovi clapele de la pian etc. III. tr., refl. a(-şi) aranja într-un anumit fel părul. (< fr. taper)
(Marele dicţionar de neologisme)
tápă s. f., g.-d. art. tápei; pl. tápe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
tapá vb., ind. prez. 1 sg. tapéz, 3 sg. şi pl. tapeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
tapá, tapéz, vb. I (reg.) a cresta un copac înainte de a-l tăia.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
ţấpă s.f. (reg.) un dans popular.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
TÁPĂ s. v. canea, cep, vrană.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TAPÁ, tapez, vb. I. 1. Tranz. (Fam.) A obţine de la cineva bani cu titlu de împrumut, dar fără intenţia de a-i restitui. 2. Tranz. şi refl. A (se) pieptăna în aşa fel, încât să poată da părului o formă înaltă, înfoiată. – Din fr. taper.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
tapá (-péz, -át), vb. – A obţine bani sub formă de împrumut cu intenţia de a nu-i înapoia. Fr. taper.
(Dicţionarul etimologic român)
TÁPĂ s.f. 1. (Mar.; tehn.) Capac cu care se acoperă o deschizătură, gura unui tun. 2. Tăietură făcută la baza arborilor pentru a le orienta direcţia de cădere la tăiere. ♦ Scobitură la capătul elementelor de construcţie din lemn, făcută pentru a le putea îmbina. [< fr. tape].
(Dicţionar de neologisme)
TAPÁ vb. I. tr. (Franţuzism) 1. A bate la maşina de scris, a lovi clapele de la pian etc. 2. tr., refl. A(-şi) aranja într-un anumit fel părul. 3. tr. (Argotic) A împrumuta, a lua de la cineva bani (prin vicleşug, prin insistenţe). [< fr. taper].
(Dicţionar de neologisme)
TÁPĂ s. f. 1. (mar.; tehn.) capac cu care se acoperă o deschizătură, gura unui tun. 2. tăietură la baza arborilor pentru a le orienta direcţia de cădere la tăiere. 3. scobitură la capătul elementelor de construcţie din lemn, pentru a le putea îmbina. (< fr. tape)
(Marele dicţionar de neologisme)
TAPÁ vb. I. tr. (fam.) a împrumuta, a lua de la cineva bani (prin vicleşug, prin insistenţe), fără intenţia de a-i restitui. II. intr. a bate la maşina de scris, a lovi clapele de la pian etc. III. tr., refl. a(-şi) aranja într-un anumit fel părul. (< fr. taper)
(Marele dicţionar de neologisme)
tápă s. f., g.-d. art. tápei; pl. tápe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
tapá vb., ind. prez. 1 sg. tapéz, 3 sg. şi pl. tapeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
tapá, tapéz, vb. I (reg.) a cresta un copac înainte de a-l tăia.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
ţấpă s.f. (reg.) un dans popular.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
TÁPĂ s. v. canea, cep, vrană.
(Dicţionar de sinonime)