tarabagiu

TARABAGÍU, tarabagii, s.m. Negustor ambulant (care vinde la o tarabă). – Tarabă + suf. -agiu.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TARABAGÍ//U ~i m. înv. Vânzător ambulant care îşi expunea marfa pe o tarabă. /tarabă + suf. ~giu
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TARABAGÍU, tarabagii, s.m. Negustor ambulant (care vinde la o tarabă). – Din tarabă + suf. -agiu.
(Dicţionarul limbii române moderne)

tarabagíu s. m., art. tarabagíul; pl. tarabagíi, art. tarabagíii
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
TARABAGÍU s. (înv.) boltaş, prăvăliaş. (~l vindea marfa la tarabă.)
(Dicţionar de sinonime)