taraf

TARÁF, tarafuri, s.n. 1. Mică formaţie muzicală (de lăutari), care cântă muzică populară; tacâm (II 2). 2. (Înv.) Gaşcă, clică. – Din tc. taraf.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TARÁF ~uri n. 1) Grup mic de lăutari care interpretează melodii populare. 2) rar Grup de indivizi uniţi în vederea unor scopuri meschine; clan; clică; tagmă; tacâm; gaşcă; cârdăşie; bandă; şleahtă. /<turc. taraf
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

taráf (-furi), s.n. – 1. (Înv.) Partid, grupare. – 2. Formaţie de muzică populară şi uşoară. – Mr. tarafe „partid”. Tc. taraf (Şeineanu, II, 349; Lokotsch 2023), din arab. taraf „parte”, cf. ngr. ταράφι, alb. taraf.
(Dicţionarul etimologic român)

taráf s. n., pl. taráfuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
TARÁF s. (MUZ.) (pop.) bandă, trupă, (înv. şi reg.) tacâm. (~ de lăutari.)
(Dicţionar de sinonime)

TARÁF s. v. bandă, cârdăşie, clan, clică, gaşcă, şleahtă.
(Dicţionar de sinonime)