tarantulă dex - definiţie, sinonime, conjugare

tarantulă

[Sinonime]
TARANTÚLĂ, tarantule, s.f. Specie de păianjen mare (din ţările meridionale), cu patru ochi mari şi numeroşi ochi mai mici, care îşi sapă galerii în pământ şi a cărui înţepătură este veninoasă (Lycosa tarentula). [Var.: tarantélă s.f.] – Din fr. tarentule.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TARANTÚL//Ă ~e f. Păianjen de pământ, de talie mare, veninos, cu patru ochi mari şi numeroşi ochi mai mici, răspândit în regiunile meridionale. /<fr. tarentule
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TARANTÚLĂ, tarantule, s.f. Specie de păianjen mare (din ţările meridionale) a cărui înţepătură este veninoasă (Lycosa tarentula). [Var.: tarantélă s.f.] – Fr. tarentule.
(Dicţionarul limbii române moderne)

TARANTÚLĂ s.f. Specie de păianjen mare care se întâlneşte în ţările sudice şi a cărui înţepătură este deosebit de toxică. [Var. tarantelă s.f. / < fr. tarentule, cf. it. tarantola].
(Dicţionar de neologisme)

TARANTÚLĂ s. f. păianjen mare, foarte veninos, din ţările meridionale, cu patru ochi mari şi numeroşi ochi mai mici, care îşi sapă galerii în pământ. (< fr. tarentule)
(Marele dicţionar de neologisme)

tarantúlă (zool.) s. f., g.-d. art. tarantúlei; pl. tarantúle
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TARANTÚLĂ s. (ZOOL.; Lycosa tarentula) (rar) tarand.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ta tar tara taran tarant

Cuvinte se termină cu literele: la ula tula ntula antula