tarapangiu

TARAPANGÍU, tarapangii, s.m. (În evul mediu, în Moldova şi în Ţara Românească) Meşter care lucra într-o tarapana. – Tarapana + suf. -giu.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TARAPANGÍU, tarapangii, s.m. (Înv. şi arh.) Meşter care lucreză într-o tarapana. – Din tarapana + suf. -giu.
(Dicţionarul limbii române moderne)

tarapangíu s. m., art. tarapangíul; pl. tarapangíi, art. tarapangíii
(Dicţionar ortografic al limbii române)