tarhon

TARHÓN s.m. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpina dreaptă şi ramificată, cu flori alburii, cu frunze lanceolate aromate întrebuinţate drept condiment (Artemisia dracunculus). – Din tc. tarhun.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TARHÓN m. Plantă erbacee cu flori gălbui şi cu frunze înguste, ascuţite, aromate, folosite în alimentaţie drept condiment. /<turc. tarhun
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TARHÓN s.m. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpina dreaptă şi ramificată, cu flori alburii, cu frunze aromate întrebuinţate drept condiment (Artemisia dracunculus). – Tc. tarhun.
(Dicţionarul limbii române moderne)

tarhón (-ni), s.m. – Plantă folosită drept condiment (Artemisia dracunculus). Tc. (arab.) tarhun (Şeineanu, II, 349; Lokotsch 2034), din gr. δραϰόντιον, cf. bg., pol. tarhon, mag. tarhonya.
(Dicţionarul etimologic român)

tarhón s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
TARHÓN s. (BOT.; Artemisia dracunculus) (reg.) sagna-calului.
(Dicţionar de sinonime)

TARHÓN s. v. chimen, chimion, granat, spil-cuţă.
(Dicţionar de sinonime)