tarifare

TARIFÁ, tarifez, vb. I. Tranz. (Rar) A supune unui tarif, a taxa. – Din fr. tarifer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TARIFÁRE, tarifări, s.f. Acţiunea de a tarifa şi rezultatul ei. – V. tarifa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TARIFÁR, -Ă, tarifari, -e, adj. Privitor la tarif; (despre preţ, taxă, salariu) fixat prin tarif, în conformitate cu un tarif. – Din fr. tarifaire.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A TARIF//Á ~éz tranz. (mărfuri, prestaţii de servicii, transporturi) A supune unui tarif. /<fr. tarifer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TARIFÁR ~ă (~i, ~e) (despre taxe, preţuri, salarii) Care este stabilit printr-un tarif; de tarif. /<fr. tarifaire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TARIFÁ, tarifez, vb. I. Tranz. (Rar) A supune unui tarif. – Fr. tarifer.
(Dicţionarul limbii române moderne)

TARIFÁ vb. I. tr. (Rar) A fixa, a stabili un tarif. [< fr. tarifer].
(Dicţionar de neologisme)

TARIFÁRE s.f. Acţiunea de a tarifa şi rezultatul ei; stabilire a unui tarif. [< tarifa].
(Dicţionar de neologisme)

TARIFÁR, -Ă adj. (Despre preţuri, taxe etc.) Stabilit printr-un tarif, conform unui tarif. [Cf. fr. tarifaire].
(Dicţionar de neologisme)

TARIFÁ vb. tr. a fixa, a aplica un tarif. (< fr. tarifer)
(Marele dicţionar de neologisme)

TARIFÁR, -Ă adj. (despre preţuri, taxe, retribuţii) stabilit printr-un tarif. (< fr. tarifaire)
(Marele dicţionar de neologisme)

tarifá vb., ind. prez. 1 sg. tariféz, 3 sg. şi pl. tarifeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

tarifáre s. f., g.-d. art. tarifării; pl. tarifări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

tarifár adj. m., pl. tarifári; f. sg. tarifáră, pl. tarifáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)