tarla dex - definiţie, sinonime, conjugare
TẤRLĂ, târle, s.f. 1. Loc neîmprejmuit şi neacoperit unde se odihnesc vitele sau oile în timpul păşunatului; p. ext. stâna cu toate dependinţele ei. 2. Turmă de oi. – Cf. scr. t r l o.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TARLÁ, tarlale, s.f. 1. Suprafaţă de teren agricol mărginită de patru drumuri care se întretaie (făcând parte din teritoriul unei comune; solă; cultura de pe o astfel de suprafaţă. 2. (Rar) Drum sau teren îngust care desparte semănăturile; hotar. – Din tc. tarla.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TÂRL//Ă ~e f. 1) Construcţie primitivă în afara satului, unde se adăpostesc oile şi ciobanii vara şi unde se prepară produsele din lapte de oaie; stână; oierie. 2) Loc unde se află această construcţie. 3) Grup mare de oi. [Sil. târ-lă] /cf. sb. trlo, bulg. trălo
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TARLÁ ~le f. Suprafaţă (mare) de teren cultivată cu aceeaşi specie de plante agricole. [Art. tarlaua; G.-D. tarlalei] /<turc. tarla
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TARLÁ, tarlale, s.f. 1. Suprafaţă de teren mărginită de patru drumuri care se întretaie (făcând parte din teritoriul unei comune sau al unei gospodării agricole mari); cultura de pe o astfel de porţiune. 2. (Rar) Drum îngust care desparte semănăturile; hotar. – Tc. tarla.
(Dicţionarul limbii române moderne)

tîrlă (-le), s.f. – Stînă, ocol de vite. – Megl. torlă. Sl., cf. bg. tărlo, sb. trlo, cr. tèrlo (Miklosich, Slaw. Elem., 49; Cihac, II, 412). – Der. tîrlaş, s.m. (coproprietar al unei stîne), cf. GS, VI, 43; tîrli, vb. (a-şi aşeza tîrla într-un anumit loc; a zăbovi cu turma într-un anumit loc); tîrlişte, s.f. (loc în care mai înainte a fost o tîrlă), cf. bg. tărlište.
(Dicţionarul etimologic român)

tarlá (-ále), s.f. – Cultură, solă, tablă, fîşie de teren cultivată cu aceeaşi specie de plante. – Megl. torlă. Tc. tarla (Şeineanu, II, 353; Lokotsch 2040; Ronzevalle 62).
(Dicţionarul etimologic român)

târlă s. f., g.-d. art. târlei; pl. târle
(Dicţionar ortografic al limbii române)

tarlá s. f., art. tarláua, g.-d. art. tarlálei; pl. tarlále
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TÂRLĂ s. v. stână.
(Dicţionar de sinonime)

TÂRLĂ s. v. staul.
(Dicţionar de sinonime)

TARLÁ s. v. solă.
(Dicţionar de sinonime)

TARLÁ s. v. postată.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ta tar tarl

Cuvinte se termină cu literele: la rla arla