tarniță dex - definiţie, sinonime, conjugare

tarniță

TÁRNIŢĂ, tarniţe, s.f. 1. Şa (ţărănească) de lemn sau (rar) de piele, folosită la călărit sau la transportul unei poveri. 2. Culme, coamă de munte sau de deal în formă de şa. 3. (Reg.) Drum de munte, bătut de oi sau de vite. – Din ucr. tarnyc\'a.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TÁRNIŢ//Ă ~e f. 1) înv. Şa ţărănească primitivă (din lemn), folosită la călărie sau la transportarea unor poveri. 2) Culme de deal sau de munte în formă de şa. 3) rar Drum de munte bătătorit de oi sau de vite. [G.-D. tarniţei] /<ucr. tarnicá
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TÁRNIŢĂ, tarniţe, s.f. 1. Şa (ţărănească) de lemn sau (rar) de piele, folosità la călărit sau la transportul unor poveri. 2. Culme, coamă de munte sau de deal în formă de şa. 3. (Reg.) Drum de munte, bătut de oi sau de vite. – Ucr. tarnića.
(Dicţionarul limbii române moderne)

tárniţă (-ţe), s.f. – 1. Şa de călărie. – 2. Depresiune într-o înălţime. Sb., cr. tarnice, rut. tarnica „care de poveri” (Tiktin; Candrea), în loc de *tovarnicatovarŭ „povară”, cf. mag. tárnok „şa”. – Der. întărniţa, vb. (a înşeua). Tarliţă, vb. (Banat, targă) pare a rezulta dintr-o contaminare a lui ţarniţă cu mag. taraglya „targă”.
(Dicţionarul etimologic român)

tárniţă s. f., g.-d. art. tárniţei; pl. tárniţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ta tar tarn tarni tarnit

Cuvinte se termină cu literele: ta ita nita rnita arnita