taroc
TARÓC s.n. Numele unui joc de cărţi la care se folosesc cărţi speciale. – Din germ. Tarock.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TARÓC n. Joc cu 78 de cărţi cu figuri deosebite de cele de pe cărţile de joc obişnuite. /<germ. Tarock
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
TARÓC s.n. Numele unui joc de cărţi la care se folosesc cărţi speciale. – Germ. Tarock (din it.).
(Dicţionarul limbii române moderne)
taróc s.n. – Joc de cărţi cu aranjament diferit de cel uzual. Fr. tarots, prin intermediul germ. Tarock (Candrea).
(Dicţionarul etimologic român)
TARÓC s. n. tarot. (< germ. Tarock)
(Marele dicţionar de neologisme)
taróc s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TARÓC n. Joc cu 78 de cărţi cu figuri deosebite de cele de pe cărţile de joc obişnuite. /<germ. Tarock
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul limbii române moderne)
taróc s.n. – Joc de cărţi cu aranjament diferit de cel uzual. Fr. tarots, prin intermediul germ. Tarock (Candrea).
(Dicţionarul etimologic român)
TARÓC s. n. tarot. (< germ. Tarock)
(Marele dicţionar de neologisme)
taróc s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)