tarodare

TARODÁ, tarodez, vb. I. Tranz. A găuri în spirală o piesă în care urmează să intre un şurub. – Din fr. tarauder.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TARODÁRE, tarodări, s.f. Acţiunea de a taroda şi rezultatul ei. – V. taroda.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A TAROD//Á ~éz tranz. (piese metalice) A găuri cu tarodul pentru a înzestra cu filet interior. /<fr. tarauder
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TARODÁ vb. I. tr. (Tehn.) A găuri în spirală o piesă care urmează să primească un şurub; a fileta. [< fr. tarauder].
(Dicţionar de neologisme)

TARODÁRE s.f. Acţiunea de a taroda şi rezultatul ei. [< taroda].
(Dicţionar de neologisme)

TARODÁ vb. tr. a fileta cu ajutorul unui tarod. (< fr. tarauder)
(Marele dicţionar de neologisme)

tarodá vb., ind. prez. 1 sg. tarodéz, 3 sg. şi pl. tarodeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

tarodáre s. f., g.-d. art. tarodării; pl. tarodări
(Dicţionar ortografic al limbii române)