tartor dex - definiţie, sinonime, conjugare

tartor

[Sinonime]
TÁRTOR, tartori, s.m. Căpetenia dracilor; p. gener. drac. ♦ Fig. Conducătorul unei tagme, al unui grup, care conduce cu asprime, despotic. ♦ Fig. Om fără scrupule, care îşi impune voinţa, care terorizează, care comite fapte reprobabile. – Cf. t a r t a r 2.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TÁRTOR ~i m. 1) rel. Căpetenie a dracilor. 2) fig. Conducător despotic al unei găşti. 3) fig. Individ lipsit de scrupule, care comite fapte reprobabile, recurgând la teroare. /Din tartar
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TÁRTOR, tartori, s.m. Căpetenia dracilor; drac. ♦ Fig. Conducătorul unei tagme, al unui grup, care conduce cu asprime. ♦ Fig. Om fără scrupule, care îşi impune voinţa, care terorizează. – V. tartar.
(Dicţionarul limbii române moderne)

tártor (-ri), s.m. – 1. Şeful demonilor şi al duhurilor rele în general. – 2. Demon. – 3. Instigator, autor, protagonist al unor fapte rele. – Var. înv. şi Mold. tartar. Gr. τάρταρος (Murnu 55), parţial prin intermediul sl. tartarŭ. Modificarea vocabulismului pare a se datora unei analogii cu martor (ar trebui să se pornească de la *tartăr, căci tartar reprezintă pronunţia mold.). – Der. tartoriţă, s.f. (diavoliţă; autoarea unei fapte rele). Tartacot, s.m. (spiriduş pitic şi rău în basme) poate fi şi el o deformare a lui tartar, ca cea din tatar, cf. tatarcă „tătăroaică”. Bg. tartor, pe care Conev 107 îl dă drept etimon al rom., ar putea proveni din rom.
(Dicţionarul etimologic român)

tártor s. m., pl. tártori
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TÁRTOR s. 1. v. satana. 2. v. drac.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ta tar tart tarto

Cuvinte se termină cu literele: or tor rtor artor