tasma

TASMÁ, tasmale, s.f. (Reg.) Fir sau panglică de mătase, de aţă de piele etc. – Din tc. tasma.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TASMÁ, tasmale, s.f. (Reg.) Fir sau panglică de mătase, de aţă, de piele etc. – Tc. tasma.
(Dicţionarul limbii române moderne)

tasmá (-ále), s.f. – (Mold.) Panglică, fundă. – Var. tasma. Tc. tasma (Şeineanu, II, 350, Lokotsch 2043).
(Dicţionarul etimologic român)

tasmá s. f., art. tasmáua, g.-d. art. tasmálei; pl. tasmále
(Dicţionar ortografic al limbii române)