TATONÁ, tatonez, vb. I. Tranz. A face încercări prudente în mai multe direcţii pentru a cunoaşte o situaţie, a găsi o soluţie; a proceda cu nesiguranţă, cu ezitare; a sonda. ♢ Expr. A tatona terenul = a cerceta posibilităţile de reuşită înainte de începerea unei acţiuni. – Din fr. tâtonner.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TATONÁRE, tatonări, s.f. Acţiunea de a tatona şi rezultatul ei. – V. tatona.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A TATON//Á ~éz tranz. (gânduri, intenţii, situaţii, împrejurări) A examina cu prudenţă; a pipăi. ♢ ~ terenul a căuta să afle din timp şansele de reuşită într-o acţiune. /<fr. tâtonner
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
TATONÁ, tatonez, v. I. Tranz. A căuta să cunoşti o situaţie, o împrejurare orientându-te cu multă prudenţă; a sonda. ♢ Expr. A tatona terenul = a cerceta posibilităţile de reuşită înainte de începerea unei acţiuni. – Fr. tâtonner.
(Dicţionarul limbii române moderne)
TATONÁ vb. I. tr. A încerca cu prudenţă, cu precauţie să cunoşti o situaţie; a dibui, a sonda. ♦ A tatona terenul = a cerceta posibilităţile de reuşită într-o întreprindere, într-o acţiune. [< fr. tâtonner].
(Dicţionar de neologisme)
TATONÁRE s.f. Acţiunea de a tatona şi rezultatul ei; încercare, dibuire, sondare. [< tatona].
(Dicţionar de neologisme)
TATONÁ vb. tr. a încerca cu prudenţă, cu precauţie să cunoşti o situaţie; a dibui, a sonda. ♦ a ~ terenul = a cerceta posibilităţile de reuşită într-o întreprindere, într-o acţiune. (< fr. tâtonner)
(Marele dicţionar de neologisme)
tatoná vb., ind. prez. 1 sg. tatonéz, 3 sg. şi pl. tatoneáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
tatonáre s. f., g.-d. art. tatonării; pl. tatonări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
TATONÁ vb. 1. (fig.) a dibui, a pipăi, a sonda. (A ~ situaţia.) 2. v. încerca.
(Dicţionar de sinonime)
TATONÁRE s. (fig.) dibuire, pipăire, sondare. (~ situaţiei.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TATONÁRE, tatonări, s.f. Acţiunea de a tatona şi rezultatul ei. – V. tatona.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
TATONÁ, tatonez, v. I. Tranz. A căuta să cunoşti o situaţie, o împrejurare orientându-te cu multă prudenţă; a sonda. ♢ Expr. A tatona terenul = a cerceta posibilităţile de reuşită înainte de începerea unei acţiuni. – Fr. tâtonner.
(Dicţionarul limbii române moderne)
TATONÁ vb. I. tr. A încerca cu prudenţă, cu precauţie să cunoşti o situaţie; a dibui, a sonda. ♦ A tatona terenul = a cerceta posibilităţile de reuşită într-o întreprindere, într-o acţiune. [< fr. tâtonner].
(Dicţionar de neologisme)
TATONÁRE s.f. Acţiunea de a tatona şi rezultatul ei; încercare, dibuire, sondare. [< tatona].
(Dicţionar de neologisme)
TATONÁ vb. tr. a încerca cu prudenţă, cu precauţie să cunoşti o situaţie; a dibui, a sonda. ♦ a ~ terenul = a cerceta posibilităţile de reuşită într-o întreprindere, într-o acţiune. (< fr. tâtonner)
(Marele dicţionar de neologisme)
tatoná vb., ind. prez. 1 sg. tatonéz, 3 sg. şi pl. tatoneáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
tatonáre s. f., g.-d. art. tatonării; pl. tatonări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
TATONÁ vb. 1. (fig.) a dibui, a pipăi, a sonda. (A ~ situaţia.) 2. v. încerca.
(Dicţionar de sinonime)
TATONÁRE s. (fig.) dibuire, pipăire, sondare. (~ situaţiei.)
(Dicţionar de sinonime)