tautocronă dex - definiţie, sinonime, conjugare

tautocronă

tautocron tautocronă
TAUTOCRÓN, -Ă adj. (Fiz.) Care are loc în timpi egali; care este situat la intervale egale, identice de timp. ♢ Curbă tautocronă = curbă (cicloidă) situată în plan vertical, cu convexiunea în jos, pe care un punct material greu ajunge în punctul cel mai de jos în acelaşi interval de timp din orice poziţie ar porni fără viteză iniţială; mişcare tautocronă = mişcarea mai multor puncte materiale grele care pornesc simultan fără viteze iniţiale, din diferite puncte ale unei curbe tautocrone. [< fr. tautochrone, cf. gr. tauto – acelaşi, chronos – timp].
(Dicţionar de neologisme)

TAUTOCRÓN, -Ă adj. (fiz.) care are loc în timpi egali; situat la intervale egale, identice de timp. o (mat.) curbă ~ă (şi s. f.) = curbă (cicloidă) în plan vertical, cu convexiunea în jos, pe care un punct material greu ajunge în punctul cel mai de jos în acelaşi interval de timp din orice poziţie ar porni fără viteză iniţială; mişcare ~ă = mişcarea mai multor puncte materiale grele care pornesc simultan fără viteze iniţiale, din diferite puncte ale unei curbe tautocrone. (< fr. tautochrone)
(Marele dicţionar de neologisme)

tautocrónă adj. f., s. f. (sil. ta-u-, -cro-), pl. tautocróne
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ta tau taut tauto tautoc

Cuvinte se termină cu literele: na ona rona crona ocrona