tavan dex - definiţie, sinonime, conjugare
TAVÁN, tavane, s.n. 1. Suprafaţa interioară a planşeului superior dintr-o încăpere; plafon. ♢ Expr. A sta cu ochii în tavan = a sta degeaba; a lenevi. ♦ Partea superioară a unei excavaţii miniere. 2. (Reg.) Scândură de brad, lungă şi subţire, folosită la construirea podului casei. 3. (Reg.) Fiecare dintre cele două extremităţi ale unei corăbii, unde dorm corăbierii. [Pl. şi: tavanuri] – Din tc. tavan.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TAVÁN ~e n. 1) Suprafaţă plată care formează partea de sus a unei încăperi; pod; plafon. ♢ A sta cu ochii în ~ a sta fără treabă; a trândăvi. 2) tehn. Partea superioară a unei excavaţii miniere subterane. /<turc. tavan
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TAVÁN, tavane, s.n. 1. Plafon. ♢ Expr. A sta cu ochii în tavan = a sta degeaba; a lenevi. ♦ Partea superioară a unei excavaţii miniere. 2. (Reg.) Scândură de brad, lungă şi subţire, folosită la construirea podului casei. 3. (Reg.) Fiecare dintre cele două extremităţi ale unei corăbii, unde dorm corăbierii. – Tc. tavan.
(Dicţionarul limbii române moderne)

taván (-ne), s.n. – Plafon, pod. – Var. pl. tavanuri. Mr. tăvane, megl. tavan. Tc. tavan (Roesler 603; Şeineanu, II, 352; Lokotsch 2052), cf. ngr. τάβανι, alb., bg., sb. tavan. – Der. tăvăni, vb. (a face tavanul unei încăperi).
(Dicţionarul etimologic român)

taván s. n., pl. taváne
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TAVÁN s. (CONSTR.) plafon, (astăzi rar) pod, (înv. şi reg.) podele (pl.), sufit, (Mold.) bagdadie, (Transilv. şi Ban.) cerine. (~ al unei camere.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ta tav tava

Cuvinte se termină cu literele: an van avan