taxil
taxíl (-luri), s.n. – Încasare a banilor, percepere de impozite. Tc. (per.) tahsil (Şeineanu, III, 118). Sec. XVII, înv. – Der. taxildar (var. taxidar, taxindar, mr. taxidar), s.m. (strîngător de biruri), din tc. tahsildar; taxidărie, s.f. (slujba taxildarului).
(Dicţionarul etimologic român)
taxíl, taxíluri, s.n. (înv.) încasare a banilor, a impozitelor.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
(Dicţionarul etimologic român)
taxíl, taxíluri, s.n. (înv.) încasare a banilor, a impozitelor.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)