ŢÉSE, ţes, vb. III. 1. Tranz. A încrucişa în unghi drept două sisteme de fire la războiul de ţesut, trecând cu suveica bătătura prin urzeală, pentru a face o ţesătură. ♢ Refl. pas. Se ţese pânză multă. 2. Tranz. A cârpi un ciorap, o haină etc., făcând cu acul o cusătură specială. ♦ A broda, a împodobi. 3. Tranz. (Despre păianjeni) A-şi face pânza. 4. Refl. recipr. Fig. A se încrucişa, a se întretăia (ca firele unei urzeli). ♦ A se îmbina. 5. Tranz. Fig. A pune la cale, a urzi o intrigă, un complot etc.; a unelti. – Lat. texere.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TEŞÍ, teşesc, vb. IV. Tranz. A tăia sau a reteza oblic un lemn, un trunchi. ♦ A netezi, a rotunji, a nivela muchia sau vârful unui obiect ascuţit. ♦ A turti (cu o lovitură) strâmbând sau aplecând pe o parte. – Din sl. tešon, tesati.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A ŢÉSE ţes 1. tranz. 1) (pânze, stofe etc.) A confecţiona prin încrucişarea firelor de bătătură cu cele de urzeală (la războiul de ţesut). 2) (ciorapi, haine sau stofe rupte) A repara refăcând ţesătura cu acul. 3) fig. (acţiuni ostile sau lucruri reprobabile) A organiza pe ascuns; a pune la cale; a unelti; a urzi; a monta. 2. intranz. 1) A se ocupa cu confecţionarea ţesăturilor. 2) (despre păianjeni) A-şi face pânza. /<lat. texere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE ŢÉSE pers.3 se ţes intranz. 1) (despre fiinţe) A umbla în diferite direcţii, mişunând. 2) fig. A se întretăia ca firele urzelii. /<lat. texere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A TEŞ//Í ~ésc tranz. 1) (lemne, trunchiuri) A tăia pieziş. 2) (obiecte cu muchii, margini sau colţuri proeminente) A face să se teşească. 3) (obiecte alungite în partea de sus) A turti, strâmbând sau aplecând pe o parte. 4) fig. A culca la pământ (printr-o lovitură); a doborî; a prăvăli. /<bulg. teša
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE TEŞÍ pers. 3 se teşéşte intranz. (despre obiecte cu muchii, margini sau colţuri proeminente) A căpăta forme mai netede (în urma tocirii). /<bulg. teša
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ţése (-s, sút), vb. – A face ţesături. – Mr. ţas, ţăsui, ţăseare, megl. ţǫs, istr. ţesu. Lat. texĕre (Puşcariu 1727; REW 8693); cf. it. tessere, prov. teiser, fr. tisser, cat. teixir, sp. tejer, port. tecer. – Der. ţesător, s.m. (om care ţese); ţesătoare, s.f. (femeie care ţese); ţesătorie, s.f. (fabrică de textile); ţesătură, s.f. (obiect ţesut; urzeală; bătătură; îngrăditură de nuiele); întreţese, vb., după fr. entretisser; ţesut, s.n. (acţiunea de a ţese; organ anatomic).
(Dicţionarul etimologic român)
teşí (-şésc, -ít), vb. – 1. A turti, a netezi, a nivela. – 2. A reteza oblic, a tăia în curmeziş. – 3. A ascuţi, a face vîrf. – 4. (Refl.) A se jena, a se teme. Sl. (slov.) tešiti „a consola” şi „a se curba”. Sl. tesati, tesą „a tăia” (Miklosich, Slaw. Elem., 48; Cihac, II, 408; Tiktin) pare mai puţin probabil. – Der. teş, adj. (curb, încovoiat); teşală, s.f. (strivire, sfială); teşitură, s.f. (tăietură piezişă, scobitură, semn la urechea vitelor; ciot, buturugă); teşos, adj. (pieziş).
(Dicţionarul etimologic român)
ţése vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ţes, 3 sg. ţése, 1 pl. ţésem, perf. s. 1 sg. ţesúi, 1 pl. ţesúrăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. ţeásă; part. ţesút
(Dicţionar ortografic al limbii române)
teşí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. teşésc, imperf. 3 sg. teşeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. teşeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ŢÉSE vb. 1. (reg.) a rosti. (A ~ pânza.) 2. a cârpi, a coase, a prinde, (Transilv.) a ştopoli, (Mold.) a ţârâi. (~ ciorapii.)
(Dicţionar de sinonime)
ŢÉSE vb. v. complota, conjur, conspira, inventa, născoci, plăsmui, scorni, ticlui, unelti.
(Dicţionar de sinonime)
TEŞÍ vb. 1. v. turti. 2. v. şanfrena. 3. v. olări.
(Dicţionar de sinonime)
TEŞÍ vb. v. cutremura, încrâncena, înfiora, înfricoşa, îngrozi, înspăimânta, jena, ruşina, sfii, tremura, zgudui.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TEŞÍ, teşesc, vb. IV. Tranz. A tăia sau a reteza oblic un lemn, un trunchi. ♦ A netezi, a rotunji, a nivela muchia sau vârful unui obiect ascuţit. ♦ A turti (cu o lovitură) strâmbând sau aplecând pe o parte. – Din sl. tešon, tesati.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE ŢÉSE pers.3 se ţes intranz. 1) (despre fiinţe) A umbla în diferite direcţii, mişunând. 2) fig. A se întretăia ca firele urzelii. /<lat. texere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A TEŞ//Í ~ésc tranz. 1) (lemne, trunchiuri) A tăia pieziş. 2) (obiecte cu muchii, margini sau colţuri proeminente) A face să se teşească. 3) (obiecte alungite în partea de sus) A turti, strâmbând sau aplecând pe o parte. 4) fig. A culca la pământ (printr-o lovitură); a doborî; a prăvăli. /<bulg. teša
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE TEŞÍ pers. 3 se teşéşte intranz. (despre obiecte cu muchii, margini sau colţuri proeminente) A căpăta forme mai netede (în urma tocirii). /<bulg. teša
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ţése (-s, sút), vb. – A face ţesături. – Mr. ţas, ţăsui, ţăseare, megl. ţǫs, istr. ţesu. Lat. texĕre (Puşcariu 1727; REW 8693); cf. it. tessere, prov. teiser, fr. tisser, cat. teixir, sp. tejer, port. tecer. – Der. ţesător, s.m. (om care ţese); ţesătoare, s.f. (femeie care ţese); ţesătorie, s.f. (fabrică de textile); ţesătură, s.f. (obiect ţesut; urzeală; bătătură; îngrăditură de nuiele); întreţese, vb., după fr. entretisser; ţesut, s.n. (acţiunea de a ţese; organ anatomic).
(Dicţionarul etimologic român)
teşí (-şésc, -ít), vb. – 1. A turti, a netezi, a nivela. – 2. A reteza oblic, a tăia în curmeziş. – 3. A ascuţi, a face vîrf. – 4. (Refl.) A se jena, a se teme. Sl. (slov.) tešiti „a consola” şi „a se curba”. Sl. tesati, tesą „a tăia” (Miklosich, Slaw. Elem., 48; Cihac, II, 408; Tiktin) pare mai puţin probabil. – Der. teş, adj. (curb, încovoiat); teşală, s.f. (strivire, sfială); teşitură, s.f. (tăietură piezişă, scobitură, semn la urechea vitelor; ciot, buturugă); teşos, adj. (pieziş).
(Dicţionarul etimologic român)
ţése vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ţes, 3 sg. ţése, 1 pl. ţésem, perf. s. 1 sg. ţesúi, 1 pl. ţesúrăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. ţeásă; part. ţesút
(Dicţionar ortografic al limbii române)
teşí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. teşésc, imperf. 3 sg. teşeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. teşeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ŢÉSE vb. 1. (reg.) a rosti. (A ~ pânza.) 2. a cârpi, a coase, a prinde, (Transilv.) a ştopoli, (Mold.) a ţârâi. (~ ciorapii.)
(Dicţionar de sinonime)
ŢÉSE vb. v. complota, conjur, conspira, inventa, născoci, plăsmui, scorni, ticlui, unelti.
(Dicţionar de sinonime)
TEŞÍ vb. 1. v. turti. 2. v. şanfrena. 3. v. olări.
(Dicţionar de sinonime)
TEŞÍ vb. v. cutremura, încrâncena, înfiora, înfricoşa, îngrozi, înspăimânta, jena, ruşina, sfii, tremura, zgudui.
(Dicţionar de sinonime)