teșitor

TEŞITÓR, teşitoare, s.n. Unealtă construită dintr-o tijă de oţel cu una sau cu ambele extremităţi tronconice, folosită la ieşirea găurilor cilindrice. – Teşi + suf. -tor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TEŞIT//ÓR ~oáre n. Unealtă de tâmplărie pentru teşirea găurilor cilindrice. /a teşi + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

teşitór s. n., pl. teşitoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)