teamă dex - definiţie, sinonime, conjugare
TEÁMĂ s.f. Stare de nelinişte şi de tulburare provocată de un pericol care te ameninţă, de un rău care ţi se poate întâmpla; frică, teamăt. – Din teme (derivat regresiv).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TÉME, tem, vb. III. 1. Refl. A simţi teamă, a fi cuprins de frică. ♢ Expr. Cine e muşcat de şarpe se teme şi de şopârlă = cel păţit e fricos, prevăzător. Mă tem că... = mi se pare că..., socotesc că..., am sentimentul (neplăcut) că... ♦ A fi îngrijorat, a-şi face griji. 2. Tranz. (Pop.) A bănui, a suspecta pe cineva de infidelitate; a fi gelos. – Lat. timere.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TEÁMĂ f. Stare de nelinişte sufletească cauzată de un pericol adevărat sau închipuit; frică. ♢ A avea (sau a-i fi) ~ de cineva sau de ceva a se teme de cineva sau de ceva. Mi-e ~ că... mi se pare că ...; e posibil să ... [G.-D. temei] /v. a se teme
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A TÉME tem tranz. pop. (soţul, soţia) A bănui de infidelitate. /<lat. timere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE TÉME mă tem intranz. 1) A fi stăpânit de teamă; a avea teamă. ♢ ~ şi de umbra sa, (~ şi de o umbră) a fi foarte fricos. Cine e muşcat de şarpe, se teme şi de şopârlă cel păţit devine foarte prevăzător. 2) A fi cuprins de nelinişte; a fi cuprins de griji; a se nelinişti; a se îngrijora; a se agita; a se frământa. ♢ Mă tem că... mi se pare că ...; cred că ... . /<lat. timere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TÉME, tem, vb. III. 1. Refl. A fi cuprins de sentimentul fricii, a simţi teamă. ♢ Expr. Cine e muşcat de şarpe se teme şi de şopârlă = cel păţit e fricos, prevăzător. Mă tem... = mi-e teamă că..., mi se pare că..., socotesc că... ♦ A fi îngrijorat, a-şi face griji. 2. Tranz. (Pop.) A fi gelos; a bănui, a suspecta pe cineva de infidelitate în căsnicie. – Lat timĕre (= timere).
(Dicţionarul limbii române moderne)

téme (-m, -mút), vb. – 1. A fi îngrijorat. – 2. A avea frică de ... – 3. (Refl.) A-i fi frică, a simţi teamă. – 4. (Refl.) A bănui, a suspecta, a pune la îndoială. – 5. (Refl.) A presimţi, a prevedea. – Istr. temu. Lat. tĭmēre, prin intermediul unei forme populare *tῑmēre (Puşcariu 1726; REW 8737), cf. it. temere, prov., sp., port. temer, cat. tembre. Sensul tranzitiv este rar în prezent. Puşcariu, Lr., 277, explică forma refl., prin influenţa sl. bojati se; dar cf. construcţia sp. me temo que. Der. temător, adj. (timid, bănuitor); netemător, adj. (îndrăzneţ, încrezător); teamă, s.f. (frică, nelinişte, temoare), postverbal de la teme (după Puşcariu 1723 şi Tiktin, din lat. tima; după ipoteza improbabilă de Roesler, din gr. δεïμα); teamăt, s.n. (înv., teamă); temoare, s.f. (înv., teamă), cf. REW 8738; temut, adj. (care inspiră teamă); temut, s.n. (teamă, gelozie).
(Dicţionarul etimologic român)

teámă s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

téme vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. tem, imperf. 3 sg. temeá; perf. s. 1 sg. temúi; conj. prez. 3 sg. şi pl. teámă; part. temút
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TEÁMĂ s. v. frică.
(Dicţionar de sinonime)

TÉME s. v. creştet, sinciput, vertex.
(Dicţionar de sinonime)

TÉME vb. 1. a se speria, (înv.) a se stidi, (arg.) a se târşi. (Nu mă ~ de nimic.) 2. v. îngrijora.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Teamă ≠ curaj, temeritate
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: te tea team

Cuvinte se termină cu literele: ma ama eama