teatrologie
TEATROLOGÍE s.f. Disciplină care se ocupă cu istoria, teoria, estetica şi critica spectacolului, cu literatura dramatică, precum şi cu organizarea şi conducerea teatrelor. – Din teatru.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TEATROLOGÍ//E ~i f. Ştiinţă interdisciplinară care se ocupă cu studiul teoriei, practicii şi istoriei teatrului, al literaturii dramatice şi al organizării şi conducerii teatrelor. [G.-D. teatrologiei; Sil. tea-tro-] /teatru + logie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
TEATROLOGÍE s.f. Disciplină care se ocupă cu critica teatrală, cu literatura dramatică, cu organizarea şi conducerea teatrelor etc. [Gen. -iei. / < fr. théâtrologie, cf. gr. theatron – teatru, logos – ştiinţă].
(Dicţionar de neologisme)
TEATROLOGÍE s. f. disciplină care tratează despre istoria, estetica şi critica teatrală. (< fr. théâtrologie)
(Marele dicţionar de neologisme)
teatrologíe s. f. (sil. tea-tro-), art. teatrología, g.-d. teatrologíi, art. teatrologíei
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TEATROLOGÍ//E ~i f. Ştiinţă interdisciplinară care se ocupă cu studiul teoriei, practicii şi istoriei teatrului, al literaturii dramatice şi al organizării şi conducerii teatrelor. [G.-D. teatrologiei; Sil. tea-tro-] /teatru + logie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
TEATROLOGÍE s. f. disciplină care tratează despre istoria, estetica şi critica teatrală. (< fr. théâtrologie)
(Marele dicţionar de neologisme)
teatrologíe s. f. (sil. tea-tro-), art. teatrología, g.-d. teatrologíi, art. teatrologíei
(Dicţionar ortografic al limbii române)