tecărău dex - definiţie, sinonime, conjugare
tecărắu (-ắi), s.m. – (Trans.) Sucitor, ceatlău, băţ cu diferite întrebuinţări. Mag. tekerö (Candrea; Gáldi, Dict., 262). – Der. tecări, vb. (a strînge cu un tecărău).
(Dicţionarul etimologic român)

tecărắu s.n. şi s.m. (reg.) 1. (s.n.) lemn cu care se strânge funia care leagă lemnele, fânul. 2. (s.m.) om mic şi bondoc.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
TECĂRĂU s. v. ceatlău, cruce.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: te tec teca tecar tecara

Cuvinte se termină cu literele: au rau arau carau ecarau