TEÁCĂ, teci, s.f. 1. Înveliş, toc, apărătoare confecţionată din metal, din lemn sau din piele, în care se păstrează obiecte tăioase lungi sau anumite instrumente; toc, apărătoare. ♢ Expr. (Reg.) A se face teacă de pământ = a se face nevăzut, a se ascunde, a dispărea. A asculta teacă de pământ = a asculta într-o tăcere desăvârşită. A rămâne teacă = a rămâne gol. (Ba) că(-i) teacă, (ba) că(-i) pungă, se spune când cineva se codeşte să facă un lucru, invocând pretexte neserioase. 2. Parte a unei unelte manuale în care intră şi se fixează coada sau mânerul. ♦ (Rar) Pulpar. 3. Păstaie. – Din lat. theca.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TEC, teci, s.m. Arbore exotic originar din sudul Asiei, înalt, cu frunze opuse, întregi şi cu flori albe, al cărui lemn dens şi rezistent este folosit mai ales în construcţii navale (Tectona grandis). – Din fr. teck.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TEÁCĂ teci f. 1) Toc (de metal sau de piele) în care se ţin obiecte tăioase. 2) Parte a unei unelte manuale cu lamă în care se fixează coada sau mânerul. 3) (la unele plante, mai ales leguminoase) Înveliş al seminţelor, având formă alungită şi constând din două valve. 4) Parte a frunzei, mai ales la graminee, care îmbracă tulpina. /<lat. thëca
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
TEC teci m. Arbore exotic cu lemn foarte tare, folosit în construcţia navelor. /<fr. teck
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
teácă (-éci), s.f. – Păstaie, coajă a unor legume. – 2. Înveliş, toc, apărătoare. – Mr., megl. teacă. Lat. theca (Puşcariu 1722; REW 8699), din gr. θήϰη, cf. abruz. teke, fr. taie, prov. teca. Der. din ngr. (Cihac, II, 705; cf. Roesler 577) nu este posibilă. – Der. tecar, s.n. (Trans., teacă). Cf. teucă.
(Dicţionarul etimologic român)
TEC s.m. Arbore din India şi Oceania, cu lemnul foarte tare, care se întrebuinţează în special la construirea corăbiilor. [Scris şi teck, pl. teci. / < fr. teck].
(Dicţionar de neologisme)
-TECĂ Element secund de compunere savantă cu semnificaţia „colecţie”, „depozit”, „custodie”, „dulap”. [Scris şi -thecă. / < it. -teca, fr. -thèque, cf. gr. theke].
(Dicţionar de neologisme)
TEC1 s. m. arbore din India şi Oceania, cu lemnul foarte tare, folosit în special în construcţii navale. (< fr. teck)
(Marele dicţionar de neologisme)
TEC2(A)-/TECI-, -TÉCIU elem. „conceptacul, teacă”. (< fr. théc/a/-, -théci-, -thécium, cf. lat. theca, gr. theke)
(Marele dicţionar de neologisme)
TECI- elem. tec2(a)-.
(Marele dicţionar de neologisme)
-TÉCĂ elem. „dulap, cutie”, „colecţie”. (< fr. -théque, cf. gr. theke)
(Marele dicţionar de neologisme)
teácă s. f., g.-d. art. técii; pl. teci
(Dicţionar ortografic al limbii române)
tec s. m., pl. teci
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
TEÁCĂ s. 1. (rar) tesac, toc. (~ de sabie.) 2. v. păstaie.
(Dicţionar de sinonime)
TÉCĂ s. v. caiet.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TEC, teci, s.m. Arbore exotic originar din sudul Asiei, înalt, cu frunze opuse, întregi şi cu flori albe, al cărui lemn dens şi rezistent este folosit mai ales în construcţii navale (Tectona grandis). – Din fr. teck.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
TEC teci m. Arbore exotic cu lemn foarte tare, folosit în construcţia navelor. /<fr. teck
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
teácă (-éci), s.f. – Păstaie, coajă a unor legume. – 2. Înveliş, toc, apărătoare. – Mr., megl. teacă. Lat. theca (Puşcariu 1722; REW 8699), din gr. θήϰη, cf. abruz. teke, fr. taie, prov. teca. Der. din ngr. (Cihac, II, 705; cf. Roesler 577) nu este posibilă. – Der. tecar, s.n. (Trans., teacă). Cf. teucă.
(Dicţionarul etimologic român)
TEC s.m. Arbore din India şi Oceania, cu lemnul foarte tare, care se întrebuinţează în special la construirea corăbiilor. [Scris şi teck, pl. teci. / < fr. teck].
(Dicţionar de neologisme)
-TECĂ Element secund de compunere savantă cu semnificaţia „colecţie”, „depozit”, „custodie”, „dulap”. [Scris şi -thecă. / < it. -teca, fr. -thèque, cf. gr. theke].
(Dicţionar de neologisme)
TEC1 s. m. arbore din India şi Oceania, cu lemnul foarte tare, folosit în special în construcţii navale. (< fr. teck)
(Marele dicţionar de neologisme)
TEC2(A)-/TECI-, -TÉCIU elem. „conceptacul, teacă”. (< fr. théc/a/-, -théci-, -thécium, cf. lat. theca, gr. theke)
(Marele dicţionar de neologisme)
TECI- elem. tec2(a)-.
(Marele dicţionar de neologisme)
-TÉCĂ elem. „dulap, cutie”, „colecţie”. (< fr. -théque, cf. gr. theke)
(Marele dicţionar de neologisme)
teácă s. f., g.-d. art. técii; pl. teci
(Dicţionar ortografic al limbii române)
tec s. m., pl. teci
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
TEÁCĂ s. 1. (rar) tesac, toc. (~ de sabie.) 2. v. păstaie.
(Dicţionar de sinonime)
TÉCĂ s. v. caiet.
(Dicţionar de sinonime)