tectonică dex - definiţie, sinonime, conjugare
TECTÓNIC, -Ă, tectonici, -ce, adj., s.f. 1. Adj. Care se referă la tectonică (2), care aparţine tectonicii, care este legat de mişcările scoarţei Pământului. 2. S.f. Ramură a geologiei care studiază structura scoarţei terestre şi cauzele mişcărilor şi deformărilor ei. ♦ Structură geologică. – Din fr. tectonique.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TECTÓNI//C ~că (~ci, ~ce) 1) Care ţine de tectonică; propriu tectonicii. 2) Care este caracteristic pentru mişcările scoarţei terestre. /<fr. tectonique
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TECTÓNICĂ f. 1) Ramură a geologiei care se ocupă cu studiul mişcărilor şi modificării scoarţei terestre. 2) Structură geologică. [G.-D. tectonicii] /<fr. tectonique
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TECTÓNIC, -Ă adj. Referitor la tectonică; care este legat de mişcările scoarţei Pământului. [< fr. tectonique].
(Dicţionar de neologisme)

TECTÓNICĂ s.f. 1. Ramură a geologiei care studiază modificările stratelor geologice datorită miscărilor scoarţei terestre; geotectonică. 2. Structură geologică. [Gen. -cii. / < fr. tectonique, cf. gr. tekton – tâmplar].
(Dicţionar de neologisme)

TECTÓNIC, -Ă I. adj. referitor la tectonică. II. s. f. 1. ramură a geologiei care studiază modificările straturilor geologice datorate mişcărilor scoarţei terestre; geotectonică. 2. structură geologică. (< fr. tectonique)
(Marele dicţionar de neologisme)

tectónic adj. m., pl. tectónici; f. sg. tectónică, pl. tectónice
(Dicţionar ortografic al limbii române)

tectónică s. f., g.-d. art. tectónicii
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TECTÓNICĂ s. 1. v. geotectonică. 2. v. structură geologică.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: te tec tect tecto tecton

Cuvinte se termină cu literele: ca ica nica onica tonica