tehnocrație

TEHNOCRAŢÍE s.f. 1. Orientare sociologică potrivit căreia, în societatea contemporană, rolul de conducere ar reveni specialiştilor din domeniul tehnicii. 2. Sistem de guvernare în care rolul de conducere ar reveni intelectualilor specialişti din domeniul tehnic. ♦ Intelectualitate tehnică (cu rol conducător). – Din fr. technocratie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TEHNOCRAŢÍE f. Orientare social-economică, conform căreia societatea poate fi dirijată în exclusivitate pe baza principiilor raţionalismului ştiinţifico-tehnic, ai căror purtători sunt inginerii şi oamenii de ştiinţă. [G.-D. tehnocraţiei; Sil. -no-cra-] /<fr. technocratie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TEHNOCRAŢÍE s.f. 1. Orientare în politologia şi sociologia burgheză contemporană care postulează cadrul unor structuri în care puterea să aparţină nu factorilor politici (parlament, guvern), ci oamenilor de ştiinţă, tehnicienilor şi organizatorilor; tehnocratism. 2. Intelectualitatea tehnocratică. [Gen. -iei. / < fr. technocratie, cf. gr. techne – artă, kratos – putere].
(Dicţionar de neologisme)

TEHNOCRAŢÍE s. f. 1. sistem de guvernare în care rolul de conducere ar reveni intelectualilor specialişti în domeniul tehnic. 2. intelectualitatea tehnocratică. (< fr. technocratie, engl. technocracy)
(Marele dicţionar de neologisme)

tehnocraţíe s. f. (sil. -cra-), art. tehnocraţía, g.-d. tehnocraţíi, art. tehnocraţíei
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
TEHNOCRAŢÍE s. tehnocratism.
(Dicţionar de sinonime)