tehui dex - definiţie, sinonime, conjugare
TEHUÍ1, tehuiesc, vb. IV. Tranz. şi refl. (Reg.) A (se) zăpăci, a (se) buimăci. – Din tehui2.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TEHÚI2, -IE, tehui, adj. (Reg.) Zăpăcit, năuc, buimăcit. – Cf. magh. t a h o n y a. „trândav”.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A TEHU//Í ~iésc tranz. pop. A face să se tehuiască. /Din tehui
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE TEHU//Í mă ~iésc intranz. pop. A deveni tehui; a nu şti de sine; a se buimăci; a se năuci; a se zăpăci; a se ului; a se pierde. /Din tehui
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TEHÚ//I ~ie (~i) pop. Care a pierdut temporar facultatea de a judeca limpede (din cauza fricii, somnului, băuturii); buimac; zăpăcit; năuc; bezmetic. /cf. ung. tahonya
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

tehúi (-ie), adj. – (Mold.) Nebun, lunatic, smintit. – Var. tăhui, terhui, căhui, chiahui, năhui. Creaţie expresivă puţin clară. – Der. tehuială, s.f. (nebuinie, ţicneală); tehui, vb. (a zăpăci, a prosti).
(Dicţionarul etimologic român)

tehuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. tehuiésc, imperf. 3 sg. tehuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. tehuiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

tehúi adj. m., pl. tehúi; f. sg. şi pl. tehúie
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TEHÚI adj. v. ameţit, buimac, buimăcit, năuc, năucit, tâmpit, zăpăcit.
(Dicţionar de sinonime)

TEHUÍ vb. v. ameţi, buimăci, năuci, zăpăci.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: te teh tehu

Cuvinte se termină cu literele: ui hui ehui