teier

TEIÉR, teiere, s.n. Prăjină lungă de care sunt legate curmeie de tei, folosită pentru a speria peştii de pe fundul apei şi a-i goni spre plasele de pescuit. – Tei + suf. -ar.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TEIÉR ~e n. Prăjină (având legate de ea câteva curmeie de tei) cu care se stârneşte peştele de pe fundul apei pentru a-l îndrepta spre plasă. /tei + suf. ~ar
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

teiér s. n., pl. teiére
(Dicţionar ortografic al limbii române)