teină

TEÍNĂ s.f. Alcaloid cristalizat, strălucitor, cu gust amărui, asemănător cu cafeina, extras din frunzele de ceai, întrebuinţat în medicină ca excitant al nervilor şi al inimii sau pentru efectele sale diuretice. – Din fr. théine.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TEÍNĂ f. Substanţă organică sub formă de cristale, cu gust amărui, extrasă din ceai şi întrebuinţată, mai ales, în medicină. [G.-D. teinei] /<fr. théine
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TEÍNĂ s.f. Alcaloid cristalizat, cu gust amărui, care se extrage din ceai, întrebuinţându-se în medicină ca excitant al nervilor şi al inimii sau ca diuretic. [Pron. te-i-. / < it. teina, fr. théine].
(Dicţionar de neologisme)

TEÍNĂ s. f. alcaloid cristalizat, cu gust amărui, din ceai, folosit în medicină ca excitant al nervilor şi al inimii, sau ca diuretic. (< fr. théine)
(Marele dicţionar de neologisme)

teínă s. f., g.-d. art. teínei
(Dicţionar ortografic al limbii române)