teledirijare

TELEDIRIJÁ, teledirijez, vb. I. Tranz. A telecomanda. – Tele- + dirija.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TELEDIRIJÁRE, teledirijări, s.f. Acţiunea de a teledirija. – V. teledirija.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A TELEDIRIJ//Á ~éz tranz. (nave, rachete, proiectile etc.) A dirija de la distanţă (prin mijloace de telecomunicaţie); a telecomanda; a teleghida. /<fr. télédiriger
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TELEDIRIJÁ vb. I. tr. A telecomanda. [Cf. fr. télédiriger].
(Dicţionar de neologisme)

TELEDIRIJÁRE s.f. Acţiunea de a teledirija; telecomandare. [< teledirija].
(Dicţionar de neologisme)

TELEDIRIJÁ vb. tr. a telecomanda. (< fr. télédiriger)
(Marele dicţionar de neologisme)

teledirijá vb. dirija
(Dicţionar ortografic al limbii române)

teledirijáre s. f. dirijare
(Dicţionar ortografic al limbii române)