telefon dex - definiţie, sinonime, conjugare

telefon

TELEFÓN, telefoane, s.n. 1. Telecomunicaţie în care se realizează convorbiri la distanţă prin mijlocirea undelor electromagnetice propagate de-a lungul unor fire; ansamblul instalaţiilor necesare pentru acest scop. 2. Aparat prevăzut cu un transmiţător şi un receptor şi care, legat de o instalaţie telefonică centrală, permite convorbiri la distanţă. ♦ Chemare telefonică. ♦ Numărul pe care îl poartă telefonul (2) unui abonat. – Din fr. téléphone.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TELEF//ÓN ~oáne n. 1) Mijloc de telecomunicaţie care asigură convorbiri la distanţă prin fire electroconductoare. 2) Aparat electroacustic pentru convorbiri la distanţă, constând dintr-un transmiţător şi un receptor. 3) Chemare sau convorbire telefonică. 4) Numărul de telefon al unui abonat. /<fr. téléphone
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

telefón (-oáne), s.n. – 1. Aparat care permite convorbirile la distanţă. – 2. (Arg.) Auz, ureche. Fr. téléphone. Instalat în Bucureşti în 1885, în Iaşi în 1886. – Der. (din fr.) telefonic, adj.; telefona, vb.; telefonie, s.f.; telefonist, s.m., etc.
(Dicţionarul etimologic român)

TELEFÓN s.n. 1. Telecomunicaţie constând în realizarea de convorbiri la distanţă prin intermediul undelor electromagnetice propagate de-a lungul unor fire; ansamblul instalaţiilor folosite în acest scop. 2. Aparat electric care are un transmiţător şi un receptor, cu ajutorul căruia se pot face convorbiri la distanţă. ♦ Chemare telefonică. ♦ Numărul telefonului (2) unui abonat. [< fr. téléphone, cf. gr. tele – departe, phone – sunet].
(Dicţionar de neologisme)

TELEFÓN s. n. 1. telecomunicaţie prin intermediul undelor electromagnetice propagate de-a lungul unor fire; ansamblul instalaţiilor folosite în acest scop. 2. aparat electric, dintr-un transmiţător şi un receptor, pentru transmiterea la distanţă a vorbirii; post telefonic. ♢ chemare telefonică. ♢ numărul telefonului (2) unui abonat. (< fr. téléphone)
(Marele dicţionar de neologisme)

telefón s. n., pl. telefoáne
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: te tel tele telef telefo

Cuvinte se termină cu literele: on fon efon lefon elefon