telegări

TELEGÁR, telegari, s.m. Cal tânăr, voinic (folosit la trăsură). – Teleagă + suf. -ar.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TELEGÁR ~i m. Cal de trăsură, tânăr şi voinic. /teleagă + suf. ~ar
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

telegár s. m., pl. telegári
(Dicţionar ortografic al limbii române)

telegărí, telegărésc, vb. IV (înv. şi reg.) a ţine tot timpul caii la ham; a-i obosi tare.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)