telemetrie
TELEMETRÍE s.f. Disciplină care se ocupă cu măsurarea distanţelor cu ajutorul telemetrului. – Din fr. télémétrie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TELEMETRÍE f. Disciplină care se ocupă cu măsurarea de la distanţă a diferitelor mărimi fizice caracteristice unor procese, fenomene, stări. [G.-D. telemetriei; Sil. -me-tri-] /<fr. télémétrie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
TELEMETRÍE s.f. Disciplină având ca obiect măsurarea distanţelor cu ajutorul telemetrului. [Gen. -iei. / < fr. télémétrie].
(Dicţionar de neologisme)
TELEMETRÍE s. f. tehnica măsurării ditanţelor cu ajutorul telemetrului. ♢ metodă de măsurare şi transmitere la distanţă a informaţiei. (< fr. télémétrie)
(Marele dicţionar de neologisme)
telemetríe s. f. (sil. -tri-), art. telemetría, g.-d. telemetríi, art. telemetríei
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TELEMETRÍE f. Disciplină care se ocupă cu măsurarea de la distanţă a diferitelor mărimi fizice caracteristice unor procese, fenomene, stări. [G.-D. telemetriei; Sil. -me-tri-] /<fr. télémétrie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
TELEMETRÍE s. f. tehnica măsurării ditanţelor cu ajutorul telemetrului. ♢ metodă de măsurare şi transmitere la distanţă a informaţiei. (< fr. télémétrie)
(Marele dicţionar de neologisme)
telemetríe s. f. (sil. -tri-), art. telemetría, g.-d. telemetríi, art. telemetríei
(Dicţionar ortografic al limbii române)