temă dex - definiţie, sinonime, conjugare

temă

[Sinonime]
TÉMĂ, teme, s.f. 1. Idee principală care este dezvoltată într-o operă, într-o expunere; subiect; aspect al realităţii care se reflectă într-o operă artistică. ♢ Loc. prep. Pe tema... = în jurul problemei..., despre problema... 2. Motiv melodic dintr-o piesă muzicală. ♢ Temă cu variaţiuni = compoziţie muzicală care constă în enunţarea unei teme şi în valorificarea ei prin diferite transformări ulterioare. 3. Exerciţiu scris dat şcolarilor, studenţilor etc. pentru aplicarea cunoştinţelor dobândite. 4. (Lingv.) Grupare de elemente din structura unui cuvânt, constituită din rădăcină, urmată de o vocală tematică şi adesea de unul sau mai multe sufixe (gramaticale sau lexicale) ori precedată de prefixe şi caracterizată prin faptul că este comună formelor unuia şi aceluiaşi cuvânt. – Din lat. thema. Cf. fr. t h è m e, it. t e m a.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TÉM//Ă ~e f. 1) Idee fundamentală tratată într-o lucrare (ştiinţifică, artistică etc.). ~ actuală. 2) Frază sau peisaj care formează desenul melodic sau ritmic al unei compoziţii muzicale; motiv. ~ cu variaţii. 3) Lucrare scrisă dată spre executare (acasă) elevilor sau studenţilor. 4) lingv. Parte a cuvântului care, pe lângă rădăcină, poate cuprinde sufixe sau prefixe şi este comună formelor flexionare ale cuvântului. ~ nominală. ~ verbală. [G.-D. temei] /<lat., ngr. thema, fr. thême, germ. Thema
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TÉMĂ s.f. 1. Subiect, materie, problemă (principală) care urmează să fie lămurită; ideea fundamentală care se dezvoltă într-o expunere, într-o operă literară etc. ♦ Grup de fenomene, de aspecte ale vieţii materiale şi spirituale prezente în opera de artă. ♦ Motiv melodic al unei compoziţii muzicale, pe care se compun variaţiunile. 2. Subiect de compoziţie pentru şcolari. ♦ Lucrare (scrisă) pregătită de un şcolar. 3. (Gram.) Parte a unui cuvânt alcătuită de rădăcină, împreună cu prefixele şi sufixele. [Cf. fr. thème, it. tema, lat. thema < gr. thema – subiect].
(Dicţionar de neologisme)

TÉMĂ s. f. 1. subiect, problemă principală care se dezvoltă într-o expunere; aspect al vieţii care se reflectă într-o operă artistică. 2. motiv melodic al unei compoziţii muzicale pe care se compun variaţiunile. 3. lucrare scrisă dată elevilor pentru aplicarea cunoştinţelor. 4. (lingv.) parte a unui cuvânt alcătuit din rădăcină (împreună cu prefixele şi sufixele), comună numai unuia şi aceluiaşi cuvânt. 5. (mil.) ~ tactică = plan stabilit pentru a servi ca bază studiului teoretic sau practic, cu sau fără trupe, al unei operaţii de război. (< fr. thème, lat., gr. thema, it. tema)
(Marele dicţionar de neologisme)

témă s. f., g.-d. art. témei; pl. téme
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TÉMĂ s. 1. chestiune, lucru, problemă, subiect, (înv. şi reg.) prochimen, (înv.) materie. (Mulţimea şi diversitatea temelor discutate; să trecem la tema care interesează.) 2. motiv. (Temă literară, muzicală.) 3. lecţie, (înv.) matimă, tablă. (Şi-a învăţat tema pentru mâine.) 4. (LINGV.) (înv.) tulpină. (Tema unui cuvânt.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: te tem

Cuvinte se termină cu literele: ma ema