temeiul dex - definiţie, sinonime, conjugare

temeiul

[Sinonime]
TEMÉI, temeiuri, s.n. 1. Lucrul sau partea cea mai importantă din ceva; temelie, fundament, bază. ♢ Loc. adj. De temei = de bază, solid, serios; însemnat, important. Fără (sau lipsit de) temei = fără bază reală, neîntemeiat, fictiv. ♢ Loc. adj. şi adv. Cu temei = a) întemeiat; solid; b) (care este) de-a binelea, temeinic. 2. Motiv, pricină, cauză; prilej. 3. (Pop.) Toi, miez, mijloc (al unei acţiuni, al unui interval de timp). Temeiul nopţii. 4. (Înv.) Grosul unei armate. – Din sl. temelĩ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TEMÉ//I ~iuri n. 1) Element esenţial de temelie; parte fundamentală. A surpa ~iurile vechi.De ~ a) de bază; fundamental; b) serios; c) însemnat. Fără (sau lipsit) de ~ lipsit de bază reală; neîntemeiat. Cu ~ a) care se sprijină pe o bază solidă; în mod solid; cu temeinicie. A pune ~ pe ceva (sau pe cineva) a se bizui pe ceva (sau pe cineva); a conta. 2) Fenomen care provoacă sau determină apariţia efectului; pricină; motiv; cauză. ♢ Cu tot ~iul având destule motive; pe deplin justificat. 3) pop. Partea centrală a unui fenomen în desfăşurare; toi. ~iul iernii. ~iul mesei. /<sl. temeli
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

teméi (-iuri), s.n. – 1. (Înv.) Temelie, fundament. – 2. (Trans.) Suport, soclu. – 3. Esenţă, bază, fundament. – 4. Importanţă, esenţă. – 5. (Înv.) Grosul, partea principală a unei armate. – Mr. θimel’u. Mgr. θεμέλιον (Roesler 577; Murnu 55; Iordan, Dift., 134), poate parţial prin intermediul sl. (bg., sb., cr.) temelj. – Der. temeinic, adj. (fundat, bazat, autorizat, solid, trainic); netemeinic, adj. (nesigur, îndoielnic, inconstant); temeinicie, s.f. (soliditate, seriozitate); netemeinicie, s.f. (lipsă de soliditate); întemeia, vb. (a funda; a institui, a crea; refl., a se baza, a se clădi pe ); întemeietor, adj. (fondator); neîntemeiat, adj. (nefondat). Cf. temelie.
(Dicţionarul etimologic român)

teméi s. n., pl. teméiuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TEMÉI s. 1. v. bază. 2. bază, esenţă, fundament, temelie, (înv.) cap. (~ul teoriei sale.) 3. v. justificare. 4. justificare, logică, motivare, noimă, raţiune, rost, sens. (Nu văd ~ul comportării lui.) 5. v. cauză. 6. v. motiv.
(Dicţionar de sinonime)

TEMÉI s. v. abundenţă, bază, belşug, bogăţie, fundament, fundaţie, gros, îmbelşugare, îndestulare, miez, mijloc, mulţime, prisos, putere, talpă, tălpoi, temelie, toi.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: te tem teme temei temeiu

Cuvinte se termină cu literele: ul iul eiul meiul emeiul