temenea dex - definiţie, sinonime, conjugare
TEMENEÁ, temenele, s.f. Salut făcut după obiceiul musulman, printr-o plecăciune; ploconeală, închinăciune. ♢ Expr. A face temenele = a fi exagerat de politicos, a fi slugarnic, a se ploconi. – Din tc. temenna(h).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TEMENÍ, temenesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se pleca în faţa cuiva în semn de salut; a se închina. – Din temenea.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TEMEN//EÁ ~éle f. Plecăciune adâncă făcută în semn de salut (după obiceiul musulmanilor). ♢ A face ~ele a manifesta slugărnicie. [Art. temeneaua] /<turc. temenna
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

temeneá (-éle), s.f. – Ploconeală, reverenţă. – Var. înv. temena. Mr. timinee, megl. timinà. Tc. temenna (Şeineanu, II, 355; Ronzevalle 67); cf. ngr. τεμενᾶς, alb., bg. sb. temena. – Der. temeni, vb. refl. (a face temenele, a se ploconi).
(Dicţionarul etimologic român)

temeneá s. f., art. temeneáua, g.-d. art. temenélei; pl. temenéle
(Dicţionar ortografic al limbii române)

temení vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. temenésc, imperf. 3 sg. temeneá; conj. prez. 3 sg şi pl. temeneáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TEMENEÁ s. v. reverenţă.
(Dicţionar de sinonime)

TEMENÍ vb. v. închina, ploconi.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: te tem teme temen temene

Cuvinte se termină cu literele: ea nea enea menea emenea