temleác (-éce), s.n. – 1. Dragon, epolet. – 2. (Dobr.) Cange de pescuit. Rus. temjlak (Cihac, II, 407).(Dicţionarul etimologic român)
temleác, temléce, s.n. (reg.) 1. curea la lance. 2. cârlig de apucat peştele.(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)