temnic dex - definiţie, sinonime, conjugare

temnic

temnic temnic
TÉMNIC, temnicuri, s.n. (Reg.) 1. Adăpost în pământ, în care se ţin stupii iarna. 2. Adăpost săpat în pământ pentru ocrotirea ostaşilor (în timp de război). 3. (Înv.) Închisoare. – Din ucr. temnyk.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TÉMNIC ~uri n. 1) rar Adăpost de iarnă pentru stupi (săpat în pământ). 2) înv. Clădire unde stau deţinuţii; închisoare. /<bulg. temniku, ucr. temnyk
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

témnic (-ce), s.n. – Adăpost în pămînt în care se ţin stupii iarna. Sl. tĭmĭnŭ „întunecat”, cu suf. -nic, cf. tainic, dornic (Cihac, II, 407; Tiktin; Candrea). – Der. temniţă, s.f. (închisoare), din sl. tĭmĭnica (Miklosich, Slaw. Elem., 50), cf. bg. tămnicŭ, sb., cr. tamnica, slov. temnica, pol. ciemnica, mag. tömlöcz; temnicer, s.n. (paznic de închisoare, gardian), cf. sl. tĭmĭničarŭ „deţinut”; întemniţa, vb. (a încarcera).
(Dicţionarul etimologic român)

témnic s. n., pl. témnicuri/témnice
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: te tem temn temni

Cuvinte se termină cu literele: ic nic mnic emnic