temperanță dex - definiţie, sinonime, conjugare
TEMPERÁNŢĂ s.f. (Rar) Cumpătare, moderaţie, sobrietate (în special în privinţa consumului de băuturi alcoolice). – Din fr. tempérance, lat. temperantia.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TEMPERÁNŢ//Ă ~e f. rar Caracter temperat; simţ al măsurii; cumpătare; sobrietate; austeritate. /<fr. tempérance, lat. temperantia
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TEMPERÁN//T1 ~tă (~ţi, ~te) rar 1) Care temperează. 2) (despre medicamente) Care are proprietatea de a calma; calmant; liniştitor. /<fr. tempérant, lat. temperans
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TEMPERÁNT2 ~e n. Medicament care are proprietatea de a calma durerea sau excitaţiile nervoase; analgezic; sedativ; calmant. /<fr. tempérant, lat. temperans
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TEMPERÁNŢĂ s.f. Cumpătare, moderaţie, sobrietate. [Cf. fr. tempérance, it. temperanza, lat. temperantia].
(Dicţionar de neologisme)

TEMPERÁNT, -Ă adj. (Liv.) Care temperează, linişteşte; odihnitor, sobru. // s.n. Medicament calmant. [Cf. fr. tempérant].
(Dicţionar de neologisme)

TEMPERÁNŢĂ s. f. cumpătare, moderaţie, sobrietate. (< fr. tempérance, lat. temperantia)
(Marele dicţionar de neologisme)

TEMPERÁNT, -Ă adj. care temperează. (< fr. tempérant, lat. temperans)
(Marele dicţionar de neologisme)

temperánţă s. f., g.-d. art. temperánţei; pl. temperánţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

temperánt adj. m., pl. temperánţi; f. sg. temperántă, pl. temperánte
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TEMPERÁNŢĂ s. v. chibzuială, chibzuinţă, chibzuire, cuminţenie, cumpăt, cumpă-tare, înţelepciune, judecată, măsură, minte, moderaţie, raţiune, socoteală, socotinţă, tact.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: te tem temp tempe temper

Cuvinte se termină cu literele: ta nta anta ranta eranta