TÉMPERA1 s.f. 1. Vopsea obţinută prin amestecarea ei cu lianţi pe bază de substanţe albuminoide sau gelatinoase. 2. Procedeu în tehnica picturii în care se întrebuinţează culori tempera1 (1). ♦ Pictură realizată prin acest procedeu. – Din it. tempera.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TEMPERÁ2, temperez, vb. I Tranz. A potoli, a modera, a domoli (un sentiment, o acţiune, o dorinţă etc.) ♢ Refl. Vântul s-a mai temperat. – Din fr. tempérer, lat. temperare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TEMPERÁRE s.f. Acţiunea de a tempera2. – V. tempera2.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TÉMPERA f. 1) Culoare obţinută prin amestecarea unor coloranţi cu lianţi pe bază de substanţe albuminoase sau gelatinoase. 2) Procedeu de pictură care întrebuinţează asemenea culori. 3) Pictură realizată prin acest procedeu. /<it. tempera
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A TEMPER//Á ~éz tranz. livr. (persoane şi manifestările lor) A face să se tempereze; a potoli; a domoli; a modera. /<fr. tempérer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE TEMPER//Á mă ~éz intranz. 1) (despre fenomene ale naturii) A scădea în intensitate; a pierde din intensitate; a se ogoi; a se modera; a se domoli. 2) (despre persoane şi despre manifestările lor) A deveni calm, înfrânându-se; a se potoli; a se domoli; a se modera; a se ogoi. /<fr. tempérer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
TEMPERÁ vb. I. tr. A modera, a micşora; a potoli, a domoli (un sentiment, o acţiune, o tendinţă). [< fr. tempérer, cf. lat. temperare].
(Dicţionar de neologisme)
TÉMPERA s.n. 1. Culoare obţinută prin amestecarea ei cu lianţi pe bază de substanţe albuminoide sau gelatinoase. 2. Procedeu de pictură care întrebuinţează astfel de culori. [Pl. invar. / < it. tempera].
(Dicţionar de neologisme)
TEMPERÁRE s.f. Acţiunea de a tempera şi rezultatul ei. [< tempera].
(Dicţionar de neologisme)
TÉMPERA1 s. f procedeu în tehnica picturii prin amestecarea culorii cu lianţi pe bază de substanţe albuminoide sau gelatinoase; culoarea însăşi. ♢ pictura realizată. (< it. tempera)
(Marele dicţionar de neologisme)
TEMPERÁ2 vb. tr., refl. a (se) modera, a (se) atenua; a (se) potoli, a (se) domoli. (< fr. tempérer, lat. temperare)
(Marele dicţionar de neologisme)
témpera s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
temperá vb., ind. prez. 1 sg. temperéz, 3 sg. şi pl. tempereáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
temperáre s. f., g.-d. art. temperării
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
TEMPERÁ vb. 1. v. potoli. 2. v. alina. 3. v. domoli. 4. v. calma. 5. a domoli, a potoli, a stăpâni, a stăvili, (fig.) a înfrâna, a zăgăzui. (I-a mai ~ avântul.) 6. v. atenua.
(Dicţionar de sinonime)
TEMPERÁRE s. 1. v. alinare. 2. v. atenuare.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A (se) tempera ≠ a (se) intensifica
(Dicţionar de antonime)
A tempera ≠ a grăbi
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TEMPERÁ2, temperez, vb. I Tranz. A potoli, a modera, a domoli (un sentiment, o acţiune, o dorinţă etc.) ♢ Refl. Vântul s-a mai temperat. – Din fr. tempérer, lat. temperare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TÉMPERA f. 1) Culoare obţinută prin amestecarea unor coloranţi cu lianţi pe bază de substanţe albuminoase sau gelatinoase. 2) Procedeu de pictură care întrebuinţează asemenea culori. 3) Pictură realizată prin acest procedeu. /<it. tempera
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A TEMPER//Á ~éz tranz. livr. (persoane şi manifestările lor) A face să se tempereze; a potoli; a domoli; a modera. /<fr. tempérer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE TEMPER//Á mă ~éz intranz. 1) (despre fenomene ale naturii) A scădea în intensitate; a pierde din intensitate; a se ogoi; a se modera; a se domoli. 2) (despre persoane şi despre manifestările lor) A deveni calm, înfrânându-se; a se potoli; a se domoli; a se modera; a se ogoi. /<fr. tempérer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
TEMPERÁ vb. I. tr. A modera, a micşora; a potoli, a domoli (un sentiment, o acţiune, o tendinţă). [< fr. tempérer, cf. lat. temperare].
(Dicţionar de neologisme)
TÉMPERA s.n. 1. Culoare obţinută prin amestecarea ei cu lianţi pe bază de substanţe albuminoide sau gelatinoase. 2. Procedeu de pictură care întrebuinţează astfel de culori. [Pl. invar. / < it. tempera].
(Dicţionar de neologisme)
TEMPERÁRE s.f. Acţiunea de a tempera şi rezultatul ei. [< tempera].
(Dicţionar de neologisme)
TÉMPERA1 s. f procedeu în tehnica picturii prin amestecarea culorii cu lianţi pe bază de substanţe albuminoide sau gelatinoase; culoarea însăşi. ♢ pictura realizată. (< it. tempera)
(Marele dicţionar de neologisme)
TEMPERÁ2 vb. tr., refl. a (se) modera, a (se) atenua; a (se) potoli, a (se) domoli. (< fr. tempérer, lat. temperare)
(Marele dicţionar de neologisme)
témpera s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
temperá vb., ind. prez. 1 sg. temperéz, 3 sg. şi pl. tempereáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
temperáre s. f., g.-d. art. temperării
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
TEMPERÁ vb. 1. v. potoli. 2. v. alina. 3. v. domoli. 4. v. calma. 5. a domoli, a potoli, a stăpâni, a stăvili, (fig.) a înfrâna, a zăgăzui. (I-a mai ~ avântul.) 6. v. atenua.
(Dicţionar de sinonime)
TEMPERÁRE s. 1. v. alinare. 2. v. atenuare.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A (se) tempera ≠ a (se) intensifica
(Dicţionar de antonime)
A tempera ≠ a grăbi
(Dicţionar de antonime)