tempo dex - definiţie, sinonime, conjugare

tempo

[Sinonime]
TÉMPO s.n. 1. Viteză, iuţeală cu care se execută o piesă muzicală, conform conţinutului şi caracterului ei. ♦ Ritm, cadenţă. 2. (Lingv.) Viteză de succesiune a silabelor cuvintelor în cursul vorbirii; ritm al vorbirii. – Din it., fr. tempo.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TÉMPO n. 1) muz. Viteză de executare a unei lucrări. 2) Viteză de desfăşurare a unei acţiuni; ritm. 3) lingv. Viteză de pronunţare a cuvintelor în timpul vorbirii; ritm al vorbirii. [Art. tempóul; Acc. şi témpoul] /< it., fr. tempo
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A TÉMPO loc. adv. (Muz.; ca indicaţie de execuţie) În tact, în mişcarea prescrisă. [< it. a tempo].
(Dicţionar de neologisme)

TÉMPO s.n. 1. Mişcare, grad de rapiditate cu care trebuie cântată o piesă muzicală. ♦ Ritm, cadenţă. 2. (Lingv.) Viteză de succesiune a silabelor cuvintelor în cursul vorbirii; ritm al vorbirii. // adv. A tempo (muz.; ca indicaţie de execuţie) = revenind la mişcarea de la început. [Art. tempóul. / < it., fr. tempo].
(Dicţionar de neologisme)

A TÉMPO loc. adv. (muz.) (revenind) la acelaşi tempo (de mai înainte). (< it. a tempo)
(Marele dicţionar de neologisme)

TÉMPO I. s. n. grad de rapiditate cu care trebuie executată o lucrare muzicală; mişcare, ritm, cadenţă. II. adv. (muz.) a ~ = revenind la mişcarea de la început. (< it., fr. tempo)
(Marele dicţionar de neologisme)

a témpo loc. adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

témpo s. n., art. tempóul/témpoul
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TÉMPO s. 1. (MUZ.) mişcare, (înv.) moviment. 2. cadenţă, ritm. (Merge într-un ~ susţinut.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: te tem temp

Cuvinte se termină cu literele: po mpo empo