temporal dex - definiţie, sinonime, conjugare

temporal

[Sinonime]
TEMPORÁL1, temporale, s.n. Os pereche aşezat de o parte şi de alta a cutiei craniene, în regiunea tâmplelor, fiind cuprins între occipital, parietal şi sfenoid, de forma unei scoici rotunjite, cu trei prelungiri pe care sunt inseraţi muşchii gâtului. ♦ (Adjectival) Os temporal. ♦ (Adjectival) Care aparţine regiunii tâmplelor, privitor la această regiune. – Din fr. temporal.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TEMPORÁL2, -Ă, temporali, -e, adj. Care indică timpul, privitor la timp; care depinde de timp. ♦ Propoziţie (circumstanţială) temporală (şi substantivat, f.) = propoziţie care arată timpul în care se petrece acţiunea din propoziţia regentă, având funcţiunea unui complement circumstanţial de timp. Conjuncţie temporală = conjuncţie care introduce o propoziţie temporală. – Din fr. temporel.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TEMPORÁL1 ~ă (~i, ~e) anat. Care ţine de tâmple; propriu tâmplelor. ♢ (Os) ~ os-pereche al craniului din regiunea tâmplelor. /<fr. temporal
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TEMPORÁL2 ~ă (~i, ~e) Care ţine de timp; propriu timpului. Limitele ~e.(Propoziţie) ~ă propoziţie suborbonată care arată timpul în care se petrece acţiunea din propoziţia regentă; circumstanţială de timp. Conjuncţie ~ă conjuncţie care introduce o propoziţie subordonată de timp. /<fr. temporel
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TEMPORÁL1 adj., s.n. (Os) al tâmplei. [< fr. temporal, cf. lat. temporalis < tempus – tâmplă].
(Dicţionar de neologisme)

TEMPORÁL2, -Ă adj. Care indică timpul, privitor la timp, care are loc în timp. ♦ Propoziţie temporală (şi s.f.) = propoziţie circumstanţială care arată timpul în care are loc acţiunea din propoziţia regentă; conjuncţie temporală = conjuncţie care introduce o propoziţie temporală. [Cf. fr. temporel, lat. temporalis < tempus – timp].
(Dicţionar de neologisme)

TEMPORÁL1 adj., s. n. (os) al tâmplei. (< fr. temporal)
(Marele dicţionar de neologisme)

TEMPORÁL2, -Ă adj. care indică timpul, referitor la timp; care are loc în timp. o propoziţie ~ă (şi s. f.) = propoziţie circumstanţială care arată timpul de desfăşurare a acţiunii din regentă; conjuncţie ~ă = conjuncţie care introduce o temporală. (< fr. temporel)
(Marele dicţionar de neologisme)

temporál (privitor la timp) adj. m., pl. temporáli; f. sg. temporálă, pl. temporále
(Dicţionar ortografic al limbii române)

temporál (al tâmplei) s. n., adj. n., pl. temporále
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TEMPORÁL adj. v. efemer, laic, lumesc, mirean, mirenesc, pământean, pieritor, profan, schimbător, temporar, trecător, vremelnic.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Temporalatemporal
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: te tem temp tempo tempor

Cuvinte se termină cu literele: al ral oral poral mporal