tenaclu
TENÁCLU s.n. (Poligr.) Port-manuscris. [< germ. Tenakel].
(Dicţionar de neologisme)
TENÁCLU s. n. portmanuscris. (< germ. Tenakel)
(Marele dicţionar de neologisme)
tenáclu s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
TENÁCLU s. n. portmanuscris. (< germ. Tenakel)
(Marele dicţionar de neologisme)
(Dicţionar ortografic al limbii române)