tencuit dex - definiţie, sinonime, conjugare
TENCUÍ, tencuiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi un zid sau un tavan cu tencuială. – Din ucr. tyn\'kuvaty.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TENCUÍT1 s.n. Acţiunea de a tencui şi rezultatul ei; tencuire. – V. tencui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TENCUÍT2, -Ă, tencuiţi, -te, adj. Acoperit cu tencuială. – V. tencui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A TENCU//Í ~iésc 1. tranz. (pereţi, tavane etc.) A acoperi cu tencuială. 2. intranz. A efectua lucrări de tencuială; a face tencuială. /<ucr. tyn\'kuvaty
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

tencuí (-uésc, -ít), vb. – A acoperi zidul cu un strat de mortar. – Var. înv. tincui. Germ. tünchen „a albi” prin intermediul pol. tynkowac (Cihac, II, 407; Tiktin). – Der. tencuială, s.f. (strat de mortar); tencuitor, s.m. (meseriaş care tencuieşte).
(Dicţionarul etimologic român)

tencuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. tencuiésc, imperf. 3 sg. tencuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. tencuiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

tencuít s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TENCUÍ vb. (CONSTR.) (reg.) a malterezi, (Ban.) a drişcui, (Transilv. şi Ban.) a măltări, (Maram.) a măltărui, (Transilv.) a văcăli. (A ~ un perete.)
(Dicţionar de sinonime)

TENCUÍ vb. v. lipi, murui, spoi, vărui.
(Dicţionar de sinonime)

TENCUÍT adj. (CONSTR.) (Transilv.) văcălit. (Pere-te ~.)
(Dicţionar de sinonime)

TENCUÍT s. (CONSTR.) tencuire. (~ul unui perete.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: te ten tenc tencu tencui

Cuvinte se termină cu literele: it uit cuit ncuit encuit