tensionat dex - definiţie, sinonime, conjugare
TENSIONÁ, tensionez, vb. I. Tranz. A întinde fibre, coarde elastice. ♦ Fig. A produce încordare psihică. [Pr.: -si-o-] – Din fr. tensionner.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TENSIONÁT, -Ă, tensionaţi, -te, adj. (Despre fibre, coarde elastice) Care a fost bine întins. ♦ (Fig.) Care este încordat psihic. [Pr.: -si-o-] – V. tensiona.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A TENSION//Á ~éz tranz. 1) tehn. (corpuri elastice) A trage, mărind dimensiunile (lungind sau lărgind). 2) (situaţii, relaţii) A aduce în stare de tensiune. [Sil. -si-o-] /<fr. tensionner
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TENSIONÁ vb. I. tr. 1. (Tehn.) A întinde. 2. A produce încordare, tensiune. [Pron. -si-o-. / < fr. tensionner].
(Dicţionar de neologisme)

TENSIONÁ vb. tr. 1. a întinde fibre, coarde elastice (prin procedee mecanice). 2. a produce încordare. (< fr. tensionner)
(Marele dicţionar de neologisme)

TENSIONÁT, -Ă adj. (tehn.) întins (prin procedee mecanice). ♢ (fig.; despre o situaţie) încordat. ♢ (fig.; despre oameni) în stare de mare tensiune nervoasă. (< tensiona)
(Marele dicţionar de neologisme)

tensioná vb. (sil. -si-o-), ind. prez. 1 sg. tensionéz, 3 sg. şi pl. tensioneáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

tensionát adj. m. (sil. -si-o-), pl. tensionáţi; f. sg. tensionátă, pl. tensionáte
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TENSIONÁ vb. 1. v. întinde. 2. v. încorda.
(Dicţionar de sinonime)

TENSIONÁT adj. 1. v. întins. 2. încordat. (Relaţii ~.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: te ten tens tensi tensio

Cuvinte se termină cu literele: at nat onat ionat sionat